De la un homo pentru hetero

Eu nu vă ameninț familia. Voi vă amenințați mereu. Eu nu vă înjur. Voi o faceți. Colorat și cum bun simț pentru educația copiilor voștri. Eu nu comit divorțuri așa că nu ați învățat practicile astea de la mine. Eu nu vă urăsc așa că asta ați învățat unul de la altul. Eu nu sunt capabil să fac copii, voi faceți copii care devin homo și lesbi mai târziu. Eu nu îmi abandonez copiii prin orfelinate, nici nu îmi bat nevestele, nici măcar nu am pretenții să văd femei semigoale la ore de maximă audiență la TV. De altfel, eu sunt destul de invizibil și poate particip la un marș odată pe an. În schimbi voi heterosexualii vă bateți în silicoane, colagene, vă certați pentru putere, vă doriți moralitate și verticalitate și nu știu de ce nu prea reușiți. Eu am dreptul să exist, dar în umbră, că dacă mă țin de mână cu partenerul pe stradă mă luați la întrebări. Voi nu practicați sex anal, voi nu practicați felații, voi vă futeți doar printr-o gaura prin cearceaf pentru a face copii. Văi nu știți ce este pornografia, voi nu știți ce este alcoolul, voi nu știți ce sunt drogurile. Voi sunteți capabili să iubiți, eu sunt capabil doar de futai. Eu nu am sentimente, eu sunt un soi de animal mereu gata de montă, mereu cu curul în sus, nesătul și plin de vicii. Voi mă cunoașteți foarte bine, în ciuda faptului că nu ați stat niciodată în preajma mea. Voi vă înșelați nevestele, nevestele vă înșală, faceți bastrazi, faceți avorturi și apoi spuneți că eu sunt un pericol pentru familie?

* Consider că majoritatea heterosexualilor sunt OK și că au vieți de familie funcționale. Eu mă adresez unei categorii heterosexuale care neagă problemele perene ale relațiilor de orice fel, însă sunt foarte atenți în exploatarea imperfecțiunilor altor.

Voi nu aveți familii monoparentale, voi nu aveți tați singuri și mame singure. Voi nu aveți bunici care au grijă de nepoți pentru că părinții sunt prea ocupați cu lucrul. Voi aveți doar familii perfecte: tați virili, sculptați precum statuile din antichitate, femei superbe, copiii cu o dantură albă, perfectă.
Voi aveți doar decizii politice perfecte, voi aveți doar binecuvântarea lui Dumnezeu. Iar viața voastră de familie perfectă este amenințată de homosexuali.

Voi vă travestiți în monștri supraponderali, burtoși, slinoși , pălmuitori de cururi. Femeile voastre se travestesc în păpuși: unghii false, gene false, țâțe false, cururi false, meșe și asta nu este un pericol pentru imaginea femeii sau a bărbatului. Contur de buze, machiaj peste machiaj, permanent, perhidrol. Este natural. Este natural.

*Om este un artizan al propriei vieți. Primii pași sunt făcuți prin imitație. Creativitatea constă a în a depăși imitația și călca pe pe aceași potecă fără a lăsa ceva frumos în urma ei. Or, atunci când ajungem să avem un trend al meșelor, al operațiilor eu îmi pun întrebarea stimei de sine, respectului pentru datului naturii și modificarea pentru încadrarea în anumite tipare. Există un soi de consens că suprapiondrabilitatea nu este sănătoasă, că injecțiile cu colagen au efecte dezastruoase, că machiajul greoi ascunde personalitatea unică a unei persoane. Ceea ce vreau să spun aici este că familiile se confruntă cu probleme reale care le destabilizează. Acestea sunt de natură personală. Nu etse ușor să trăiești cu un bolnav de diabet. Un bărbat cu diabet va ajunge impotent înainte de vreme. Nu este ușor să trăiești cu o persoană care investește o grămadă de resurse în aspectul fizic ignorând aspectele spirituale.

Eu dacă vreau o relație cu cineva nu am dreptul să o legalizez în țara voastră. Pentru că voi spuneți că nu este normal. Eu spun că nu este la fel de des întâlnit. Faza este că eu exist dincolo de dorința voastră, dincolo de dorința Bisericii Ortodoxe, exist în virtutea dorințelor unui Dumnezeu, unei naturi. Homosexualitatea există în natură, însă voi nu vreți o natură onestă ci una structurată crezului vostru. O natură artificială, bazatăî pe negare, minciună, idealizări și ură.

Și așa avem imaginea familiei. Tata, mama și copilul. Una singură. Ăsta este posterul vostru, pentru că realitatea de dincolo de imagine este dramatic diferită. Și pentru că negați această realitate, a România este campionă la kickboxing în familie, abandon școlar, abandon de copii. Câte dintre femeile voastre supraviețuiesc cu anti-depresive? Distonocalm, extraveral, diazepam. Le-ați întrebat? Câte dintre nevestele voastre se îngrașă precum porcii de ignat din cauza fericirii maritale? Natural, sănătos.

Toate versiunile alternative sunt excluse sunt ilegale, deși există înainte voastră.

Tot ceea ce faceți este loviți în oameni, să vă manifestați ura pentru eșecuile voastre, să vă ridicați frustrarea la nivel de xenofobie, să puneți presiuni asupra altor oameni, să încercați să îi nimiciți, să îi faceți invizibili, să le negați drepturile pe motiv de boală.

Chiar dacă aș fi într-adevăr bolnav, am un drept inalienabil de a iubi. Da! Nu voi iubi o femeie și nici nu am să mă însor cu una de dragul posterului, însă nici nu am să stau în izolare, în singurătate și în umbră pentru că nu aparțin grupului vostru de oameni perfecți.

În final, nu vreau ca un popă să îmi oficieze o căstorie, vreau doar ca atunci când mor, după o viață de muncă, partenerul meu să se bucure o succesiune după același criterii ca și voi. Vreau să deschid un cont comun cu partenerul meu. Să cumpăr o casă și să aplic pentru o ipotecă. Să fiu vizitat la spital fără opreliști. Vreau că atunci când sunt pe stradă să nu mă ascund. Nu vreau să port perucă în public, nici ruj, dar m-am cam săturat să vă mint că sunt hetero pentru ca să pot să îmi fac treaba. Nu vreau, nu vreau să vă fut frații, nu vreau să vă fut copiii, nu vreau să vă fut câinii, nu vreau nimic de genul. Asta este imaginația voastră.

Din câte știu eu mai mulți gay au fost omorâți de hetero, dacât hetero de către gay. Așa că nu înțeleg frica voastră permanentă. Ceea ce faceți voi acum este un jihad împotriva homosexualilor și lesbienelor. O patologizare a unei situații de fapt, căutați responsabili pentru eșecurile voastre de a vă menine familiile sănătoase, unite și prospere.

Pentru a avea familia perfectă, cred că ar trebui mai întâi să începeți cu voi înșivă. Clinici psiatrice pentru adulterini. Clinici psihiatrice pentru masturbatori. Clinci psihiatrice pentru femeile care rămân gravide cu bastarzi. Clinci psihiatrice pentru consumatorii de pornografie pe internet. Clinici psihiatrice pentru cei care râvnesc la femeia altuia. Clinici psihiatrice pentru cei care divorțează. Clinci psihiatrici pentru abandonatorii de copii. Clinici psihiatrice pentru familii monoparentale. După ce ați trecut de toate filtrele acestor boli, și aveți succes, atunci și doar atunci voi accepta să mă numiți anormal, amenințare la adresa familiei, pericol social, să îmi limitați drepturile, să mă numiți în orice fel. Până atunci modelul vostru de familie este amenințat tocmai de felul în care voi vă trăiți viața de familie.

*Fotografia de mai sus este o idealizare. De fapt, familia nu arată precum în poza de mai sus. Fotografia de mai sus se bazează pe stereotipii culturale. Oamenii din orașe nu au access la iarba verde și nici nu au cum să poarte costume populare care necesită un grad ridicat de grijă.

O relație bună, funcțională se bazează pe iubire, respect, un pic de scandal, un pic de negociere, un pic de empatie, un pic compasiune, un pic de compromis, prezență, armonie. Căutați prin dicționare ce înseamnă cuvintele astea. Acestea sunt condițiile pentru o familie OK, nu mama, tata și copilul.

* Cineva mi-a scris că nu ofer soluții. Ei bine soluția se află în acest ultim paragraf. Se numește acceptare și nu pranoia. Nu avem o viață ideală și nici nu ne vom putea situa în sfera îngerilor. Idealismul a dus la tot felul de erori în istorie. Un popor, o nație binecuvântată nu există. La fel cum nu există nici sânge pur. De altfel consanguinizarea duce la erori genetice.

*Apoi o societate uniformă, fără diversitate este ușor de condus și ușor de a fi supusă. Acestea sunt premizele totalitarianismului. A se vedea epoca comunistă, a uniformelor vestimentare și sociale și care au fost efectele.

*Homosexualitatea, în interpretarea mea este o chestiune de variabilitate. Homosexualitatea nu a apărut în Vest, ci în Est. Faptul că Vestul o tolerează nu a condus la o prăbușire a societăților, de altfel oamenii în Vest au viață destul de prosperă. La fel cum Estul are o problemă cu alcoolismul, Vestul are probleme cu drogurile și anti-depresivele. Însă aceste probleme sunt legate mai degrabă de etica protestantă și spiritul capitalismului. Homosexualitatea este o realitate care dăinuie din timpuri pre-capitaliste, chiar din proto-istorie. În diferite epoci ale istoriei a fost acceptată, în altele nu. Însă niciodată homosexualitatea nu a devenit factorul regulator al societății sau al vieții de familie.

*La fel cum heterosexualitatea nu poate fi redusă la pulă-n pizdă, făcut copii, nici homosexualitatea nu poate fi redusă la pulă-n cur, căcat.

Cel fără păcat să arunce primul piatra!

*Despre mine. Am studiat științele economice, gestiunea produselor agroalimentare și administrarea mediului. Apoi am studiat filosofia și fenomenologia. Etica mass-media, psihologia, și psihologia socială. Acum urmez studii teologice. Mi-am stabilit mereu curriculum de studiu în funcție de interesul personal. Nu sunt un șoarece de bibliotecă, îmi petrec viața printre oameni, însă cu un carnețel de notițe în buzunar.

În momentul de față fac un studiu amplu pe depresie, autism și anxietate. Colaborez cu un psiholog clinic din Flandra și unul din Valonia, cu profesor de drept, cu un consiler psihosocial pentru persoanele cu handicap psihic, cu foști colegi de universitate specializați în fenomenologie și științe sociale. Încerc să scriu povești pentru copii.

Mă interesează în mod special relația dintre felul în care oamenii se alimentează, poziția lor socială, locul de muncă și felul în care își regulează viața privată.

Nu public pentru că ar însemna să mă ultraspecializez și să îmi îngrădesc area de cercetare pentru a corespunde cerințelor inflexibile ale Academiei. Nu urmez cursul firesc și nu am dorințe de carieră, nici de recunoaștere socială. Am prieteni, câțiva dintre ei foarte apropiați care mă ajută zilnic în preparare a materialelor și ordonarea materialelor. Am un partner de 10 ani care unori este frustrat de absența mea, însă avem proiecte comune și ne simțim bine împreună. Am lucrat la linie într-o fabrică, am lucrat și în controlul calității, am lucrat și în învământ. Într-un fel sunt de nestăvilit, mereu preocupat de oameni, de lume, de mine însumi.

În timpul liber mă ocup de grădinărit și fotografie. Din când în când am câte o expoziție, însă cel mai mult îmi place să mă uit în ochii oamenilor și să le fac câte un portret.

Am o viață anormală.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s